Astăzi vreau să vorbim despre călătoria mea până în acest moment.

Sunt printre voi oameni care mă urmăresc de la bun început (și cărora le mulțumesc tare mult) și știu deja mare parte din povestea ce urmează, însă sunt și foarte mulți oameni noi care nu o cunosc.

Inspirația și motivația pentru postarea asta a venit în urma unui thread de pe Reddit unde i-am răspuns unui tânăr aflat la început de drum.

Sper ca cele ce urmează să vă motiveze și să vă folosească drept sursă de inspirație, în cazul în care aveți nevoie.

 

 

M-am născut într-un oraș mic de provincie (aflat la cam 90 de min de București) în vara lui '90 într-o familie cu venituri mici-medii (cu excepția bunicii din partea mamei care era vânzătoare la un mic magazin, toți ceilalți au fost muncitori în fabrică).

Am avut toate lucrurile de bază: un acoperiș deasupra capului, mâncare și strictul necesar în ceea ce privește îmbrăcămintea și toate celelalte, dar e lesne de înțeles că orice altceva era un lux pentru ai mei.

Nu am fost niciodată cu ai mei într-un concediu până la 18 ani, nu am fost niciodată într-o tabără cât eram copil, iar singurele mele "plecări" atunci când eram mic erau cu bunicii la... băi (dar pentru mine era ceva fantastic la vremea aceea). 

Din păcate, părinții mei nu câștigau suficient de bine, așa că orice achiziție importantă se făcea cu credit (calculator luat cu credit, acoperiș reparat pe credit, centrală montată pe credit, monitor ars reparat pe credit și tot așa), iar banii erau un subiect aproape tabu și nu ajungeau niciodată, ba chiar luam și "pe caiet" (de aceea, mare parte a vieții mele am avut multe credințe limitative legate de bani și 0 educație financiară).

 

 

2004

Când aveam 14 ani, în 2004, ai mei au decis să plece în străinătate și să își încerce norocul acolo.

La momentul acela, banii îmi "răpiseră" practic părinții (sau mai bine zis, lipsa lor).

  

Am avut întotdeauna o gândire analitică și am fost pasionat de matematică și de cifre, în general, așa că am dat la un liceu teoretic la profil real (mate-info bilingv).

Din păcate, nu am fost niciodată ghidat sau îndrumat spre ceva, iar la întrebări precum "ce vrei să te faci când vei fi mare" sau "încotro te îndrepți" nu prea aveam un răspuns concret pentru că nu știam mai deloc.

 

2009

În condițiile astea, nu m-am îndreptat spre o facultate pe care mi-o doream (pentru că habar nu aveam ce voiam să fac cu viața mea), ci... le-am luat prin eliminare.

Medic știam că nu vreau să mă fac, deci medicina pica din start.

Avocat nici atât, nu mi se părea că așa ceva mi s-ar potrivi mie.

Nu voiam nici să devin contabil, deși v-ați fi gândit că era un domeniu cu care aș fi avut multe tangențe. Mi se părea că munca nu este recompensată cu adevărat și mi se părea un domeniu foarte stresant (mai ales la o companie de tip Big4).

Politehnica nu mă atrăgea, nu voiam să devin programator sau să urmez o facultate cu prea multă matematică/fizică pentru că matematică încetase să mai îmi placă cu adevărat din clasa a XI-a, iar de fizică nu am fost niciodată pasionat (plăcându-mi, mai degrabă, chimia).

 

Așa că variantele se cam terminau și singura opțiune viabilă pentru mine a rămas... ASE-ul.

Economiștii erau la modă în perioada aia și să lucrezi într-o bancă era un vis pentru mulți. Nu era neapărat și visul meu, dar era o facultate bine văzută și influențat (poate prea mult) și de prietenul meu cel mai bun de la acea vreme, mi-am zis de ce nu, dau la ASE și vedem ce iese.

Nu eram eu foarte hotărât la ce facultate să dau, dar am ales Relații Economice Internaționale, o facultate unde treci prin multe și la final nu știi mai nimic, ești un generalist în adevăratul sens al cuvântului, doar că unul destul de slab pregătit (metode de predare învechite, profesori cu 0 experiență practică și toate cele).

Sunt și facultăți bune în cadrul ASE-ului, dar le numeri pe degetele de la o mână, iar REI-ul sigur nu e printre ele.

 

Am dat admiterea la REI (da, atunci încă se dădea admitere și era un examen destul de greu) și pentru că voiam să am și variante de rezervă am dat admitere și la Comerț, Marketing și Administrarea afacerilor. Am intrat la toate, dar am mers cu prima variantă (REI).

Nu sunt prea multe de povestit de pe vremea facultății. Am mers la cursuri cam un an și jumătate, am văzut că este apă de ploaie, iar apoi am devenit un "mercenar" și mă duceam doar la ce era absolut necesar.

Eram licențiat în științe economice. Sau șomer cu diplomă, în limbaj popular pentru că nu prea dădea nimeni doi bani pe studii (ca și în ziua de azi, de altfel). Am continuat și cu un masterat tot la ASE: Geopolitică și Relații Economice Internaționale, dar m-am dus extrem de rar la facultate. Cu toate astea, am terminat facultatea cu 9 și masteratul cu 8 și nu am avut nicio restanță în 5 ani de zile.

 

Privind în spate, poate singurul lucru pe care îl regret este că nu mi-am construit o rețea de relații, nu am făcut networking ca lumea, nu m-am folosit de adunările/grupurile studențești mai deloc. Nu înțelegeam rostul la vremea aia, dar așa e când nu ești îndrumat și necopt la minte.

 

 

2013 

M-am angajat în oct 2013 (fix la începutul anului 2 de masterat) la o firmă de BPO (Business Process Outsourcing) pe un salariu de... 850 RON + bonuri, cred că minimul pe economie, la acea vreme.

Dar banii nu erau importanți atunci (oricum salariul era mizerabil și mă ajutau ai mei cu chiria), ci important era să încep să capăt experiență pe piața muncii.

 

Primul loc de muncă mi-a plăcut tare mult: trebuia să cercetăm și să alcătuim profilul unei companii (în contextul tuturor reglementărilor de KYC/AML) - să vedem dacă și unde este înregistrată, dacă și unde este reglementată, care este conducerea companiei, care este structura sa, cifre de afaceri și toate cele.

Clienții noștri erau bănci și alte instituții financiare și externalizau către noi acești primi pași de research pentru a-și cunoaște clienții care cereau finanțare (și pentru a nu finanța spălări de bani sau terorismul), astfel că e lesne de înțeles că aveau standarde ridicate și acceptau doar surse primare de research (autorități de înregistrare, reglementare, site-uri guvernamentale, rapoarte anuale auditate și tot așa, nu articole din presă, nu postări pe blog sau alte baliverne din astea).

Aveam o anumită cotă (cred că undeva la 10 companii pe zi), iar dacă o depășeam eram eligibil pentru bonus și cum am fost mereu un om competitiv, nu mi-am spus decât "challenge accepted". Imediat după ce am ieșit din training (care dura cam 2 luni), am tras tare și am luat bonus din prima lună de angajare "plină". Era o metodă bună de a-mi crește salariul.

 

Job-ul ăsta a fost și cel care m-a ajutat să mă familiarizez cu rapoartele anuale (luate de pe sec.gov sau direct de pe site-ul companiei), mi-a stârnit curiozitatea puțin legat de companii și mi-a arătat că îmi plăcea să fac research de acest gen.

 

 

2015

Din păcate, perioada asta nu a durat foarte mult, iar la 1 an și 9 luni distanță, proiectul s-a închis. Câștigam 1.500 RON net/lună la momentul acela, fiind team-leader unei echipe de 10 oameni de 9 luni de zile (vara lui 2015). 

Am fost forțat să schimb departamentul, iar salariul meu a fost ușor crescut la 1.800 RON net/lună (August 2015) pentru că acum eram team-leader peste o echipă mult mai mare (aproximativ 20 de oameni).

Proiectul pe care lucram era al unei bănci din Germania (customer support pentru clienții săi), dar nu mi-a plăcut deloc, fiind un proiect de call-center cu linii 24/7 în 3 limbi (engleză, germană și italiană).

 

N-am petrecut foarte mult timp în condițiile astea, iar la aproximativ 6 luni distanță (după multă muncă și implicare), am aplicat pentru un post de Project Manager, în cadrul companiei.

N-am luat postul, dar la aproximativ două săptămâni distanță, soarta mi-a surâs: compania se extindea în alt oraș și aveau nevoie de un Project Manager pentru a coordona 2 proiecte din acea locație.

Am primit propunerea cu mult entuziasm și m-am mutat din București în Sibiu în iarna lui 2016 pentru a deveni Project Manager și a forma o echipa de 20 de oameni de la 0. Salariul creștea și el de la 1.800 RON la 2.200 RON net/lună.

 

 

2016 

A fost o experiență bună care m-a trecut prin toate stările posibile și m-a călit foarte mult, învățând o grămadă de chestii și fiind confruntat cu o grămadă de situații.

Eram practic un copil de 25 de ani care ținea interviuri și angaja oameni, ținea ședințe de feedback cu toți din echipă, ținea legătura cu cei doi clienți, făcea training oamenilor și multe altele.

A fost prima oară în viață când am muncit efectiv ca nebunul și m-am dedicat complet job-ului, muncind minim 12-14 ore pe zi.

Atunci a fost și prima oară când durerile de spate au început să apară.

 

După 7 luni, eram mult prea stresat și frustrat (aveam cel mai mic salariu din echipă, deși eu o conduceam, pentru că toți ceilalți primeau diferite sporuri de limbă și bonusuri în funcție de cantitatea de apeluri/mailuri/tickete rezolvate). Aveam și eu un mic bonus, dar insuficient, așa că am spus că e prea mult și nu mai îmi convine situația.

Nu pot să trag 12-14 ore pe zi pentru ~2.500 RON, simțeam că nu sunt recompensat pe măsura eforturilor mele.

 

Așa că la aproape 3 ani distanță de când m-am angajat, am schimbat pentru prima oară compania în care lucram și am revenit în București. Salariul primit era de 2.600 RON net/lună + bonuri în Septembrie 2016 (și al 13-lea salariu drept bonus, în funcție de feedback și performanța firmei), dar fișa postului era mult mai lejeră.

Era fix ce aveam nevoie: o perioadă în care să pot să îmi revin după ritmul nebun din ultimele luni.

 

Cel de-al doilea job a avut și el avantajele sale: lucram pentru o companie ce avea drept clienți companii precum Unilever, P&G, Coca-Cola etc., iar eu am lucrat pe un proiect legat de Unilever. Cum sediul central era în UK, aveam ocazia de 2 ori pe an să călătoresc la Londra, dar apăreau și alte ocazii pentru călătorii în interes de serviciu (așa am ajuns să văd Barcelona sau Lisabona, de ex.). M-am înțeles extraordinar cu colegii și a fost, per ansamblu, un mediu de lucru plăcut și un loc de muncă liniștit.

Dezavantajul era că... salariul nu era extraordinar de mare.

 

Cam aici a fost momentul în care am încercat, pentru prima oară, să învăț programare. Am fost neinspirat și am ales C++, un limbaj destul de neprietenos cu începătorii.

Nu aveam tragere de inimă și creierul meu era obosit după job și după toate lucrurile de la fostul job, așa că m-am lăsat păgubaș la scurt timp și mi-am zis că programarea pur și simplu nu e pentru mine, sunt prea tâmpit pentru a înțelege ceva.

 

 

2019 

În următorii 3 ani mi-am regăsit liniștea interioară și am trecut peste perioada plină de stres din 2016, găsindu-mi un echilibru interior.

Din păcate, cam începeam să acumulez mult prea multe frustrări legate de salariu și voiam să câștig și eu pe măsura eforturilor și muncii mele (salariul a fost crescut foarte puțin de la an la an și ajunsesem în Mai 2019 la 3.500 RON net/lună.)

Am încercat pentru a doua oară să învăț programare la începutul lui 2019, dar de data asta am trecut la Python și decizia asta s-a dovedit inspirată pentru că lucrurile erau mult mai ușor de înțeles.

Am schimbat departamentele și m-am orientat spre unul cu mult mai multă programare prin mai 2019.

 

Mai 2019 este și luna în care mi-am luat inima în dinți și m-am apucat să investesc cu bani reali pe bursă.

Începusem eu să mă informez din toamna/iarna lui 2018 despre bursă și mă mai jucasem puțin cu conturi demo, dar abia în mai 2019 am avut curaj să fac primii pași.

 

Sursele de informare erau puține la vremea aia, iar variantele de brokeri destul de limitate.

Am dat peste canalul lui Rareș Mihăilă inițial și mi-a plăcut foarte mult personalitatea lui și modul cum prezenta și explica diferite noțiuni, așa că eram convins că asta vreau să fac: să încep să investesc la BVB.

Mi-am ales brokerul care avea cea mai mică limită de depunere (vreo 3.000 RON parcă, dacă rețin corect) și am aplicat să îmi deschid un cont.

Am primit vreo 50 de pagini de contract prin curier și trebuia să le transmit înapoi tot fizic (curier sau predare personală), așa că m-am lăsat păgubaș când am văzut toată această procedură și așa s-a încheiat aventura mea cu BVB-ul: una care a fost moartă din fașă.

 

Tot când îmi făceam research-ul, prin iarna lui 2019, am dat peste blogul lui Bogdan Dinu și articolele lui mi-au plăcut foarte mult pentru că aveau o sumedenie de argumente și cifre. Mi-am construit eu un portofoliu simplu de 2-3 ETF-uri și voiam să merg pe calea asta.

Deja apetitul meu pentru articolele și literatura de specialitate legată de investiții creștea rapid și din una în alta am dat de strategia DGI pe blogul dividendgrowthinvestor.com, iar absolut tot ce am citit atunci despre ea mi s-a părut că mi se potrivește mănușă. L-am devorat în câteva zile și știam că asta e strategia pe care o voi urma.

 

Mi-am făcut cont la XTB și am cumpărat primele mele acțiuni în primăvara lui 2019, dar am văzut la scurt timp că am făcut o alegere greșită pentru că dividendele erau impozitate cu 30%, XTB neaplicând, la acel moment, tratatul cu US prin formularul W-8BEN. Iar ca să pună capac situației, XTB urma să crească și comisioanele de la 5 EUR/tranzacție la 10 EUR/tranzacție, o mișcare incredibil de inteligentă din partea lor, într-o lume care încerca să se ducă spre tranzacții fără comision.

Am căutat altă soluție și am făcut cont la DriveWealth, după scurt timp, un broker american care aplica tratatul de dublă impunere și unde completai W-8BEN.

 

Departamentul nou de la job nu era deloc pe măsura așteptărilor mele și mi-am dat seama că acolo nu voi evolua în ritmul dorit, așa că am luat o decizie radicală în iulie 2019: după aproximativ 3 ani la această companie, mi-am dat demisia și plănuiam să mă dedic complet procesului de învățare și să mă pun la punct ca lumea ca apoi să aplic pentru ceva în domeniul IT.

 

Următoarele 3 luni (aug - oct 2019) au fost intense: acum mă puteam concentra 100% doar pe învățat, așa că petreceam minim 6-8 ore pe zi învățând Python și SQL.

 

Am avut noroc în oct 2019 să fiu abordat de CEO-ul companiei pentru care lucrez și acum, într-o interacțiune complet întâmplătoare.

El este un român stabilit de mult timp în SUA ce pornise de vreo 2 ani un startup ce oferea servicii de consultanță fondurilor de investiții și acum căuta să își extindă firma, având nevoie de oameni cu background economic ce știu și programare pentru posturi de Data Scientist.

Cum resursele financiare erau limitate, s-a îndreptat spre români, împușcând doi iepuri dintr-o lovitură: găsea oameni pe care îi putea plăti mult mai puțin în comparație cu cineva din SUA și dădea ceva înapoi și țării unde se născuse (așa cum mi-a spus că îl sfătuise tatăl lui).

După aproximativ 2-3 săptămâni și vreo 3 runde de interviuri și teste, am fost angajat pe un salariu de 1.500$ brut/lună pe PFA (cam 6.000 RON brut/lună din care rămâneam cu puțin peste 5.000 RON net/lună) și astfel am început să lucrez în acest domeniu al investițiilor.

 

Următoarele 2-3 luni au fost iarăși extrem de intense: nu mai avusesem niciodată un salariu așa de mare și credeam că l-am prins pe Dzeu de picior (așa e când ești prost și te mulțumești cu puțin toată viața...), așa că dădeam tot ce aveam mai bun și munceam minim 10 ore pe zi, dornic să învăț cât mai multe și să fiu cât mai util posibil noului meu angajator.

 

Deși am avut noroc cu carul cu acest job, chiar dacă nu mă angajam aici, tot făceam pe dracul în 4 și găseam eu un loc de muncă mai bine plătit în domeniu, de asta sunt sigur.

 

Revenind la investiții, investeam deja de cam jumătate de an și dădusem și de canalul lui Joseph Carlson, un om pe care îl admir în continuare. Îmi plăcea la nebunie personalitatea lui și transparența completă, așa că în mintea mea începuse să apară un gând: cum ar fi dacă aș face și eu ceva asemănător? Un jurnal de investiții unde să arăt oamenilor cum gândesc și ce decizii iau ca să le demonstrez că bursa nu este un bau-bau (așa cum și eu crezusem în mod greșit atâta amar de timp).

După ce am întors lucrurile pe toate părțile (îmi este caracteristic să supraanalizez), am decis în iarna lui 2019 să demarez proiectul Dividende.blog, o combinație de blog și canal de YouTube unde să încerc să documentez tot ce fac, dar să și educ oamenii și să creez un loc unde învățăm cu toții și ne dezvoltăm.

 

2019 a fost un an crucial pentru mine pe mai multe planuri, după cum se poate vedea.

 

 

2020 

Anul a început extraordinar de bine și pentru prima oară în viață, munca mea a fost răsplătită într-o manieră care m-a mulțumit 1000%: la întâlnirea de feedback, am fost anunțat că salariul mi se va mări la ~2.100$ brut/lună și voi primi și un bonus de 5.000$ pentru 2019.

Eram în al nouălea cer, nu mai primisem niciodată în viață atâția bani și tremuram tot când am auzit. Se subînțelege că motivația s-a dus la cer și eram hotărât să dovedesc că merit încrederea acordată.

 

Canalul de YouTube strângea încet, dar sigur privitori, iar blogul creștea și el într-o manieră similară.

Firma îmi propusese să vin în SUA pentru câteva săptămâni, așa că mi-am luat viza în Februarie 2020 și mă pregăteam de plecare.

Doar că apoi a venit Covid-ul și toate s-au închis în martie 2020 și planurile astea au fost date peste cap.

 

Lumea era speriată, bursele scădeau de la o zi la alta și nu mai trăisem până atunci așa ceva: o pandemie globală.

Din fericire pentru mine, lucram de acasă, așa că nu am fost afectat prea tare de tot ce se întâmpla în jurul meu.

Eram și pregătit, în teorie, pentru scăderile din acea perioadă pentru că citisem destul de multe cărți până atunci, dar nimic nu te poate pregăti ca o experiență pe care o trăiești pe pielea ta și abia atunci vezi cum reacționezi în situații de genul.

N-o să fiu ipocrit să zic că eram flower power, ci mă îngrijoram și eu când vedeam că absolut toată lumea o ia razna, dar mi-am adus aminte ce spunea Howard Marks legat de cum au reacționat ei în criza din 2008: "Dacă totul se va prăbuși, atunci nu va mai conta cum am alocat banii. Dar dacă lumea își va reveni și noi nu am făcut nimic în aceste momente, atunci vom fi făcut cea mai mare greșeală a vieții noastre". Am încercat să procedez la fel și mă bucuram ca un copil într-un magazin cu dulciuri când vedeam oportunități în stânga și în dreapta.

Din păcate, nu prea aveam eu mulți bani ca să profit de ele, așa că mi-am temperat entuziasmul destul de repede și am alocat bruma de bani pe care o puteam mobiliza atunci :) În retrospectivă, banii ăia au produs cele mai bune randamente, așa cum știe toată lumea.

 

Undeva prin 2020 am început să pun la punct și baza de date pentru că voiam să am toate datele importante extrase într-un singur loc și să pot să o folosesc și ca un screener.

 

 

2021 - 2024

Nu s-au mai întâmplat prea multe lucruri notabile, în următorii ani.

S-a descoperit un vaccin, lumea a trecut peste Covid și ne-am revenit.

 

Primii bani din YouTube i-am făcut la începutul anului 2021, câțiva cenți din reclame. Tot prin 2021 canalul meu a fost eligibil pentru funcția de Membership. Celor care se abonau pentru 20 RON/lună le acordam acces la baza de date drept mulțumire.

Salariul mi-a crescut în tot acest timp, primind și bonusuri destul de consistente, așa că am ajuns să depășesc borne pe care nici nu mi le puteam imagina cu doar câțiva ani în urmă.

 

2024 a fost un an prost și greu, durerile de spate s-au agravat foarte tare și am fost diagnosticat, după mai bine de jumătate de an de pierdut timp pe drumuri cu investigații, bani și toate cele, cu spondilită anchilozantă.

Din fericire, există tratament (Remsima) și l-am început la finalul lui 2024.

 

 

2025

Până acum, 2025 a fost un an mult mai bun decât 2024: tratamentul pentru spate funcționează impecabil și sunt un om normal, din nou.

Canalul de YouTube a trecut de 16.500 de abonați, iar blogul are constant 6-8.000 de cititori unici/lună. Acest proiect, din punct de vedere financiar, este încă o mare gaură neagră, reușind să generez în 2024 undeva la 11.000 EUR brut (din care am mai rămas cu vreo 8.500-9.000 EUR net, deci undeva la 700 - 750 EUR net/lună).

Sigur, nu este o sumă mică, dar nu este nici pe departe pe măsura timpului/efortului investit.

 

 

Iată și evoluția salarială lunară până la începutul lui 2024 pe un grafic:

Cam asta a fost povestea mea până în acest moment.

 

 

 

 

Mă găsiți pe YOUTUBE și pe Discord

 

Notă: Nu sunt/pretind a fi planificator sau consultant financiar! Sunt banii dvs. și e treaba dvs. ce faceți cu ei și cum îi cheltuiți!