Salutare!

În articolul de astăzi vreau să abordez un subiect mai delicat și anume de ce evit să investesc în ETF-uri.

În primul rând, haideți să vedem ce este un ETF.

Cea mai simplă descriere ar fi: un coș de acțiuni grupate într-un fond ce se tranzacționează pe bursă și fie urmărește anumiți indecși (S&P500), fie are o anumită temă (ETF ce conține doar companii ce plătesc dividende de minim 10 ani, ETF ce conține doar companii ce au un randament al dividendului de minim 5%, ETF ce urmărește doar companii de dimensiuni mici din SUA, ETF ce conține acțiuni internaționale ale companiilor cu o capitalizare mare etc.)

Există efectiv un număr foarte mare de ETF-uri și sunt extrem de variate.

 

Nu vreau să lungesc inutil articolul cu definiția și subtilitățile unui ETF, dar vă recomand un articol foarte bun de la domnul Căruță cu bani pentru lămuriri adiționale.

 

Vreau totodată să lămuresc alt aspect: dețin momentan, așa cum vă povesteam în articolul legat de prezentarea portofoliului meu, 2 ETF-uri: EUNL si IS3N.

Le-am cumpărat acum aproape un an de zile când am început să investesc, dar mai mult ca o plasă de siguranță și cu scopul diversificării. Nu am mai investit de atunci în ele și nici nu plănuiesc să o mai fac (cel puțin în următorii ani).

Dar nu vreau să credeți că este ceva în neregulă cu ele, din contră, dar mă focusez pe o strategie care să genereze cashflow.

 

Bun, acum că am lămurit lucrurile, vreau să vă explic de ce nu (mai) investesc în ETF-uri:

 

    1)  Lipsa controlului și randamente mai slabe

 

Atunci când achiziționezi un ETF, achiziționezi un coș de acțiuni asupra cărora nu ai nici un fel de control, iar lucrul ăsta, de cele mai multe ori, nu este în regulă.

Întotdeauna un coș de genul acesta va conține acțiuni supraevaluate, acțiuni oarecum ok și acțiuni subevaluate. Sau acțiuni ale unor companii care pur și simplu nu mai merită achiziționate într-un anumit context/moment, indiferent de preț.

Asta conduce, inevitabil, către rezultate bunicele, dar cumva medii, care nu ies neapărat în evidență.

 

Mie îmi plac rezultatele bune și foarte bune, rezultate peste medie, așa că îmi face plăcere întotdeauna să caut companii subevaluate pentru că astfel știu că achiziționez la un preț bun și îmi măresc la maxim rezultatele pe termen lung.

 

Pe termen scurt, bursa este întotdeauna un loc haotic în ceea ce privește prețul acțiunilor, un loc unde emoția este la ea acasă.

Ori atunci când oamenii sunt conduși de emoții, iau tot felul de decizii iraționale (vezi cazul Visa în timpul crizei economice - prețul acțiunilor a scăzut foarte mult deși compania avea toți indicatorii financiari în regulă și datorii foarte puține).

 

Acestea sunt momentele când apar tot felul de oportunități foarte bune pentru a achiziționa acțiunile companiilor aflate sub observație, lucru imposibil dacă achiziționăm un ETF.

 

    2)  Cashflow

 

Nu știu cum sunt alții, dar mie îmi surâde foarte mult ideea de a primi dividende, de a fi răsplătit pentru că dețin o acțiune. Odată ce mă decid asupra unei companii și o achiziționez, nu prea mai îmi pasă de evoluția prețului acțiunii.

Dacă m-aș orienta către ETF-uri (și în ciuda faptului că și aici există ETF-uri ce distribuie dividende), m-aș orienta mai degrabă către acumularea de capital.

Este adevărat că pe termen lung, un ETF decent va oferi rezultate bunicele și capitalul va crește, iar argumentul celor ce investesc preponderent în ETF-uri este că sunt diversificați și au riscuri foarte mici, spre deosebire de cineva care alege acțiuni și se supune unui risc mai mare.

Nu sunt de acord, deoarece poți să îți diversifici portofoliul și dacă achiziționezi acțiuni individuale și să fii ferit cât mai mult de riscuri, similar cu un ETF.

 

Strategia celor care aleg calea investirii în ETF-uri este de a ajunge la o anumită capitalizare, la un anumit nivel, iar apoi să înceapă să vândă un procent mic (de regulă între 3-4%) din el, procent ce va fi recuperat peste un an prin evoluția pozitivă a ETF-ului. Practic, mănânci, în fiecare an, o felie dintr-un tort ce continuă să crească.

 

Există, în opinia mea, un dezavantaj al acestei strategii: Eu unul nu sunt confortabil deloc cu ideea de a vinde o parte din portofoliu, trebuie să recunosc.

Mă întreb doar ce se întâmplă dacă azi trebuie să „ieși la pensie”, ai ajuns la capitalizarea dorită, deci trebuie să începi să vinzi o parte din portofoliu (4%) pentru a face rost de bani, să spunem 24000$ pentru un an de zile, și fix acum începe o criză.

Cea mai lungă care s-a văzut vreodată (în istorie, o criză a durat, în medie, 12-18 luni). Vine o criză care durează 5 ani, iar bursa scade cu peste 50%.

 

Deodată, trebuie să vinzi un procent mai mare din portofoliu pentru că ai nevoie de o anumită sumă de bani și știm prea bine că cel mai prost lucru pe care poți să îl faci este să vinzi când toate scad.

Practic, poți să ajungi foarte aproape să îți înjumătățești portofoliul în doar 5 ani în loc să îți ajungă pentru 25-30 de ani minim.

 

Riscurile mi se par mult mai mari față de o strategie unde îți asiguri un cashflow solid prin dividende.

Da, și acestea pot să scadă sau să fie tăiate, dar așa cum vă prezentam în alt articol, această scădere, dacă se întâmplă, este mult mai mică decât scăderea acțiunilor.

 

    3)  Taxe

 

Ăsta este probabil cel mai puțin important motiv, însă el există și voiam să îl trec în revistă.

Fiecare ETF are un cost (de obicei se numește Total Expense Ratio) care poate fi mai mic sau mai mare.

Sunt ETF-uri ce au un TER mic, sub 0.1%, dar totuși el există.

 

Acel TER poate părea mic, dar dacă luăm un orizont de timp de minim 20 de ani, poți să ajungi să plătești/irosești niște sute de dolari/euro.

De ce nu ai vrea ca acei bani să lucreze pentru tine? Eu unul nu sunt împăcat cu acest aspect și sunt foarte alergic la orice fel de taxe și comisioane și încerc să le minimizez cât mai mult posibil.

 

 

 

La final, cu toate aceste motive prezentate, este totuși o idee proastă să achiziționăm ETF-uri?

Nu, dimpotrivă. Aș spune că pentru cineva care nu vrea să investească câteva ore pe lună, nu vrea să analizeze puțin niște companii, vrea un risc cât mai mic și puține bătăi de cap sau pur și simplu are taxe prea mari pentru alte instrumente, un ETF reprezintă una dintre cele mai bune, dacă nu cea mai bună soluție.

Diversificarea și siguranța pe care un ETF le aduce nu pot fi negate, iar pentru foarte mulți asta este suficient.

Chiar și legendarul Warren Buffett a lăsat instrucțiuni clare ca 90% din averea sa să fie investită într-un ETF ce urmărește S&P500 după ce moare.

 

Sunt sigur că peste mulți ani și eu voi mai achiziționa unități dintr-un ETF, însă acum am altă strategie, cea a dividendelor în creștere.

 

 

Mă găsiți și pe YOUTUBE

 

Notă: Nu sunt/pretind a fi planificator sau consultant financiar! Sunt banii dvs. și e treaba dvs. ce faceți cu ei și cum îi cheltuiți!