Nu cred că e un secret pentru nimeni faptul că sunt un mare fan Warren Buffett și încerc să învăț cât mai multe lucruri de la el.
Un punct solid de plecare îl reprezintă scrisorile lui, scrisori pe care le puteți găsi aici.
Nu degeaba v-am recomandat în articolul legat de resurse de investiții să le parcurgeți - conțin o grămadă de lecții, greșeli și sfaturi solide de la oracolul din Omaha și veți deveni, fără nici cea mai mică urmă de dubiu, investitori mai buni.
Astăzi vreau să vă prezint sfaturile și lecțiile care mie mi s-au părut mai importante sau demne de menționat din toate scrisorile lui Warren Buffett (inclusiv cele din perioada de dinainte de 1977).
Am decis să le pun în ordine cronologică pentru a fi puțin mai ușor de urmărit:
1. Primul sfat vine din scrisoarea din anul 1961:
You will not be right simply because a large number of people momentarily agree with you. You will not be right simply because important people agree with you. In many quarters the simultaneous occurrence of the two above factors is enough to make a course of action meet the test of conservatism. You will be right, over the course of many transactions, if your hypotheses are correct, your facts are correct, and your reasoning is correct. True conservatism is only possible through knowledge and reason. Our job is to pile up yearly advantages over the performance of the Dow without worrying too much about whether the absolute results in a given year are a plus or a minus. I would consider a year in which we were down 15% and the Dow declined 25% to be much superior to a year when both the partnership and the Dow advanced 20%.
E irelevant câți oameni cumpără sau vând aceeași acțiune sau cât de importanți sunt ei (sunt o grămadă de oameni care se iau dupa Buffett, Munger, Ackman, Terry Smith etc.). Tot ce e important este să îți faci temele și să ai argumentele/raționamentul corect (aviz celor ce fac stock picking fără a citi un singur raport anual... sunt enorm de mulți investitori în situația asta).
Totodată, Buffett consideră că e bine să ai o performanță apropiată de indicele urmărit într-un bull market (de preferat, să fii foarte aproape), dar e mult mai bine să îl bați într-un an negativ (chiar dacă portofoliul tău scade mai puțin decât indicele SAU este pozitiv când indicele este negativ).
2. Următorul sfat vine din scrisorile din 1977 și 1979:
Except for special cases (for example, companies with unusual debt-equity ratios or those with important assets carried at unrealistic balance sheet values), we believe a more appropriate measure of managerial economic performance to be return on equity capital. We select our marketable equity securities in much the same way we would evaluate a business for acquisition in its entirety. We want the business to be (1) one that we can understand, (2) with favorable long-term prospects, (3) operated by honest and competent people, and (4) available at a very attractive price. We ordinarily make no attempt to buy equities for anticipated favorable stock price behavior in the short term. In fact, if their business experience continues to satisfy us, we welcome lower market prices of stocks we own as an opportunity to acquire even more of a good thing at a better price.
The primary test of managerial economic performance is the achievement of a high earnings rate on equity capital employed (without undue leverage, accounting gimmickry, etc.) and not the achievement of consistent gains in earnings per share.
Aflăm ceva interesant din scrisoarea lui Buffett din 1977 (lucru întărit și în cea din 1979, dar și cu alte ocazii): dacă vrem să evaluăm performanța conducerii (și a companiei, implicit, până la urmă), un indicator bun ar fi ROCE (return on capital employed) care se calculează drept EBIT / (Total Assets - Current Liabilities) și nu EPS-ul.
Totodată, ne spune și care sunt principalele criterii folosite pentru a selecta companii: (1) o companie/business pe care îl putem înțelege, (2) cu perspective bune, pe termen lung, (3) manageriată de oameni onești și competenți, (4) ce se află la un preț atrăgător. Atât de simplu, dar ne place să complicăm teribil lucrurile și să investim în tot felul de companii pe care nu le înțelegem, conduse de niște mercenari. Berkshire nu este interesată să cumpere acțiuni pentru evoluții favorabile, pe termen scurt, ale prețului. Din contră, atâta timp cât business-ul performează, ei chiar își doresc prețuri mici (mentalitatea corectă pe care ar trebui să o adoptăm și noi în faza de acumulare, dacă chiar vrem să ne numim investitori).
3. Sărim puțin niște ani și ajungem în 1986: