Nu cred că e un secret pentru nimeni faptul că sunt un mare fan Warren Buffett și încerc să învăț cât mai multe lucruri de la el.

Un punct solid de plecare îl reprezintă scrisorile lui, scrisori pe care le puteți găsi aici.

Nu degeaba v-am recomandat în articolul legat de resurse de investiții să le parcurgeți - conțin o grămadă de lecții, greșeli și sfaturi solide de la oracolul din Omaha și veți deveni, fără nici cea mai mică urmă de dubiu, investitori mai buni.

 

Astăzi vreau să vă prezint sfaturile și lecțiile care mie mi s-au părut mai importante sau demne de menționat din toate scrisorile lui Warren Buffett (inclusiv cele din perioada de dinainte de 1977).

 

Am decis să le pun în ordine cronologică pentru a fi puțin mai ușor de urmărit:

 

    1.  Primul sfat vine din scrisoarea din anul 1961:

 

You will not be right simply because a large number of people momentarily agree with you. You will not be right simply because important people agree with you. In many quarters the simultaneous occurrence of the two above factors is enough to make a course of action meet the test of conservatism. You will be right, over the course of many transactions, if your hypotheses are correct, your facts are correct, and your reasoning is correct. True conservatism is only possible through knowledge and reason. Our job is to pile up yearly advantages over the performance of the Dow without worrying too much about whether the absolute results in a given year are a plus or a minus. I would consider a year in which we were down 15% and the Dow declined 25% to be much superior to a year when both the partnership and the Dow advanced 20%.

 

E irelevant câți oameni cumpără sau vând aceeași acțiune sau cât de importanți sunt ei (sunt o grămadă de oameni care se iau dupa Buffett, Munger, Ackman, Terry Smith etc.). Tot ce e important este să îți faci temele și să ai argumentele/raționamentul corect (aviz celor ce fac stock picking fără a citi un singur raport anual... sunt enorm de mulți investitori în situația asta).

Totodată, Buffett consideră că e bine să ai o performanță apropiată de indicele urmărit într-un bull market (de preferat, să fii foarte aproape), dar e mult mai bine să îl bați într-un an negativ (chiar dacă portofoliul tău scade mai puțin decât indicele SAU este pozitiv când indicele este negativ).

 

 

    2.  Următorul sfat vine din scrisorile din 1977 și 1979:

 

 

Except for special cases (for example, companies with unusual debt-equity ratios or those with important assets carried at unrealistic balance sheet values), we believe a more appropriate measure of managerial economic performance to be return on equity capital. We select our marketable equity securities in much the same way we would evaluate a business for acquisition in its entirety. We want the business to be (1) one that we can understand, (2) with favorable long-term prospects, (3) operated by honest and competent people, and (4) available at a very attractive price. We ordinarily make no attempt to buy equities for anticipated favorable stock price behavior in the short term. In fact, if their business experience continues to satisfy us, we welcome lower market prices of stocks we own as an opportunity to acquire even more of a good thing at a better price.

 

The primary test of managerial economic performance is the achievement of a high earnings rate on equity capital employed (without undue leverage, accounting gimmickry, etc.) and not the achievement of consistent gains in earnings per share.

 

Aflăm ceva interesant din scrisoarea lui Buffett din 1977 (lucru întărit și în cea din 1979, dar și cu alte ocazii): dacă vrem să evaluăm performanța conducerii (și a companiei, implicit, până la urmă), un indicator bun ar fi ROCE (return on capital employed) care se calculează drept EBIT / (Total Assets - Current Liabilities) și nu EPS-ul.

 

Totodată, ne spune și care sunt principalele criterii folosite pentru a selecta companii: (1) o companie/business pe care îl putem înțelege, (2) cu perspective bune, pe termen lung, (3) manageriată de oameni onești și competenți, (4) ce se află la un preț atrăgător. Atât de simplu, dar ne place să complicăm teribil lucrurile și să investim în tot felul de companii pe care nu le înțelegem, conduse de niște mercenari. Berkshire nu este interesată să cumpere acțiuni pentru evoluții favorabile, pe termen scurt, ale prețului. Din contră, atâta timp cât business-ul performează, ei chiar își doresc prețuri mici (mentalitatea corectă pe care ar trebui să o adoptăm și noi în faza de acumulare, dacă chiar vrem să ne numim investitori).

 

 

    3.  Sărim puțin niște ani și ajungem în 1986:

 

 

This statement in no way translates into a stock market prediction: we have no idea - and never have had - whether the market is going to go up, down, or sideways in the near- or intermediate term future. What we do know, however, is that occasional outbreaks of those two super-contagious diseases, fear and greed, will forever occur in the investment community. The timing of these epidemics will be unpredictable. And the market aberrations produced by them will be equally unpredictable, both as to duration and degree. Therefore, we never try to anticipate the arrival or departure of either disease. Our goal is more modest: we simply attempt to be fearful when others are greedy and to be greedy only when others are fearful.

 

Probabil una din primele mențiuni ale celebrei zicale. Berkshire nu dă doi bani pe ce se întâmplă pe burse, pe termen scurt. Ei doar încearcă să fie temători/prudenți când ceilalți sunt lacomi și lacomi când restul sunt temători.

 

 

    4.  Urmează una din scrisorile mele preferate, cea din 1987, plină de o grămadă de lecții și sfaturi:

 

Severe change and exceptional returns usually don't mix. Most investors, of course, behave as if just the opposite were true. That is, they usually confer the highest price-earnings ratios on exotic-sounding businesses that hold out the promise of feverish change. That prospect lets investors fantasize about future profitability rather than face today's business realities. For such investor-dreamers, any blind date is preferable to one with the girl next door, no matter how desirable she may be. Experience, however, indicates that the best business returns are usually achieved by companies that are doing something quite similar today to what they were doing five or ten years ago. That is no argument for managerial complacency. Businesses always have opportunities to improve service, product lines, manufacturing techniques, and the like, and obviously these opportunities should be seized. But a business that constantly encounters major change also encounters many chances for major error. Furthermore, economic terrain that is forever shifting violently is ground on which it is difficult to build a fortress-like business franchise. Such a franchise is usually the key to sustained high returns.

 

 

Foarte interesant cum începe nenea Buffett. Cică schimbările majore și randamentele excepționale nu prea coexistă, dar majoritatea investitorilor se comporta ca și cum așa ar sta lucrurile și cumpără în prostie toate pocnitorile care promit marea cu sarea și cum vor revoluționa ei X lucru sau domeniu (vedem clar cum companiile auto au fost investiții groaznice, companiile aeriene de asemenea, iar de bula dot.com nu cred că are rost să vorbim - asta în ciuda faptului că automobilul, avionul și internetul au revoluționat lumea).

El ne sfătuiește, dacă vrem randamente cât mai bune, să căutăm, mai degrabă, companii ce fac azi ceea ce făceau și acum 5 sau 10 ani (sigur, nu trecem nici în extrema cealaltă unde nu mai inovăm/ne îmbunătățim business-ul deloc), iar ce vrea să sublinieze este că dacă mereu revoluționezi lucrurile sau ești într-un sector atât de schimbător, va fi foarte greu să îți creezi avantaje competitive care să îți permită să ai randamente mari.

 

 

Whenever Charlie and I buy common stocks for Berkshire's insurance companies (leaving aside arbitrage purchases, discussed later) we approach the transaction as if we were buying into a private business. We look at the economic prospects of the business, the people in charge of running it, and the price we must pay. We do not have in mind any time or price for sale. Indeed, we are willing to hold a stock indefinitely so long as we expect the business to increase in intrinsic value at a satisfactory rate. When investing, we view ourselves as business analysts - not as market analysts, not as macroeconomic analysts, and not even as security analysts. Our approach makes an active trading market useful, since it periodically presents us with mouth-watering opportunities. But by no means is it essential: a prolonged suspension of trading in the securities we hold would not bother us any more than does the lack of daily quotations on World Book or Fechheimer. Eventually, our economic fate will be determined by the economic fate of the business we own, whether our ownership is partial or total.

 

Apoi ne vorbește despre mentalitatea potrivită atunci când achiziționăm companii: cea a unui om de business, nu a unui speculator, nu a unui macroeconomist sau analist de acțiuni. Totodată, nu au nicio problemă să țină în portofoliu acea acțiune pentru totdeauna, dacă teza investițională este respectată, iar business-ul crește cu o rată satisfăcătoare și nu au nicio problemă dacă bursa s-ar închide pentru o perioadă.

Dar câți oare gândesc așa? Extrem de puțini, din păcate, iar mulți, atunci când cumpără o acțiune, văd doar niște litere pe un ecran și se raportează aproape mereu doar la preț. Dacă a crescut, atunci au fost inspirați și viceversa, fără a analiza două secunde business-ul și a înțelege că cele două nu sunt mereu într-o sincronizare perfectă. Pe termen lung, însă, cotația de la bursă va urmări evoluția business-ului.

 

 

 

Ben Graham, my friend and teacher, long ago described the mental attitude toward market fluctuations that I believe to be most conducive to investment success. He said that you should imagine market quotations as coming from a remarkably accommodating fellow named Mr. Market who is your partner in a private business. Without fail, Mr. Market appears daily and names a price at which he will either buy your interest or sell you his. Even though the business that the two of you own may have economic characteristics that are stable, Mr. Market's quotations will be anything but. For, sad to say, the poor fellow has incurable emotional problems. Mr. Market is there to serve you, not to guide you. It is his pocketbook, not his wisdom, that you will find useful. If he shows up some day in a particularly foolish mood, you are free to either ignore him or to take advantage of him, but it will be disastrous if you fall under his influence. Indeed, if you aren't certain that you understand and can value your business far better than Mr. Market, you don't belong in the game.

 

 

Iată și referința celebră legată de Mr. Market, nebunul care îți aruncă în fiecare zi niște prețuri. Dar trebuie să nu uităm că nu trebuie să ne luăm după el, nu ne ghidează în vreun fel, ci ar trebui să îl ignorăm, atunci când este cazul și să nu ne lăsăm influențați de instabilitatea lui emoțională. Iar dacă nu înțelegi business-ul în care investești și nu încerci să îl evaluezi o idee mai bine decât piața, probabil ar trebui să nu investești în business-ul respectiv.

 

 

The value of market esoterica to the consumer of investment advice is a different story. In my opinion, investment success will not be produced by arcane formulae, computer programs or signals flashed by the price behavior of stocks and markets. Rather an investor will succeed by coupling good business judgment with an ability to insulate his thoughts and behavior from the super-contagious emotions that swirl about the marketplace. In my own efforts to stay insulated, I have found it highly useful to keep Ben's Mr. Market concept firmly in mind. Following Ben's teachings, Charlie and I let our marketable equities tell us by their operating results - not by their daily, or even yearly, price quotations - whether our investments are successful. The market may ignore business success for a while, but eventually will confirm it. As Ben said: "In the short run, the market is a voting machine but in the long run it is a weighing machine." The speed at which a business's success is recognized, furthermore, is not that important as long as the company's intrinsic value is increasing at a satisfactory rate. In fact, delayed recognition can be an advantage: It may give us the chance to buy more of a good thing at a bargain price.

 

 

Apoi Buffett ne spune că succesul în investiții nu este datorat unei formule magice, a vreunui algoritm sau semnal produs de mișcarea prețurilor. Succesul în investiții vine ca urmare a unui raționament corect dublat de abilitatea de a ne izola gândirea și comportamentul de vârtejul de emoții al burselor.

Astfel, Buffett și Munger se uită la rezultatele companiilor pe care le dețin, nu la prețul lor, iar o companie al cărei business evoluează foarte bine, dar piața vede mai greu acest lucru ar trebui să fie de dorit pentru că putem acumula un business bun la un preț modic.

Nu trebuie să uităm că pe termen scurt piața este haotică precum o mașinărie de vot, unde ce este popular contează mai degrabă, dar pe termen lung este precisă precum un cântar.

 

 

 

We need to emphasize, however, that we do not sell holdings just because they have appreciated or because we have held them for a long time. (Of Wall Street maxims the most foolish may be "You can't go broke taking a profit."). We are quite content to hold any security indefinitely, so long as the prospective return on equity capital of the underlying business is satisfactory, management is competent and honest, and the market does not overvalue the business.

 

 

Iarăși foarte interesant să auzim faptul că una din cele mai prostești expresii de pe Wall Street este că nu ai cum să ajungi falit, dacă mai vinzi pe profit, din când în când.

De ce e prostească? Pentru că de multe ori ajungem să ne pedepsim câștigătorii și realocăm banii în pierzători și nu ai cum să îți înmulțești banii de 10 ori pe o companie, dacă tu o vinzi de fiecare dată când se dublează. Buffett spune că ei nu vând doar pentru că ceva s-a apreciat în preț, ci sunt perfect ok să dețină o acțiune pe termen lung, dacă încă are un ROCE bun, management competent și nu este foarte supraevaluată (deși eu cu ultima parte sunt parțial de acord pentru că supraevaluarea de azi poate fi subevaluarea sau fair value de mâine).

 

 

    5.  În scrisoarea din 1988, alta foarte bună, aflăm următoarele:

 

 

In 1988 we made major purchases of Federal Home Loan Mortgage Pfd. (“Freddie Mac”) and Coca Cola. We expect to hold these securities for a long time. In fact, when we own portions of outstanding businesses with outstanding managements, our favorite holding period is forever. We are just the opposite of those who hurry to sell and book profits when companies perform well but who tenaciously hang on to businesses that disappoint. Peter Lynch aptly likens such behavior to cutting the flowers and watering the weeds.

 

 

Cumva în completarea celor spuse în 1987, Buffett spune din nou că nu își pedepsește câștigătorii și îl citează pe Lynch care spune că e ca și cum ai tăia florile și ai uda buruienile.

 

 

The preceding discussion about arbitrage makes a small discussion of “efficient market theory” (EMT) also seem relevant. This doctrine became highly fashionable - indeed, almost holy scripture in academic circles during the 1970s. Essentially, it said that analyzing stocks was useless because all public information about them was appropriately reflected in their prices. In other words, the market always knew everything. As a corollary, the professors who taught EMT said that someone throwing darts at the stock tables could select a stock portfolio having prospects just as good as one selected by the brightest, most hard-working security analyst. Amazingly, EMT was embraced not only by academics, but by many investment professionals and corporate managers as well. Observing correctly that the market was frequently efficient, they went on to conclude incorrectly that it was always efficient. The difference between these propositions is night and day.

In my opinion, the continuous 63-year arbitrage experience of Graham-Newman Corp. Buffett Partnership, and Berkshire illustrates just how foolish EMT is. (There’s plenty of other evidence, also.) While at Graham-Newman, I made a study of its earnings from arbitrage during the entire 1926-1956 lifespan of the company. Unleveraged returns averaged 20% per year.

 

 

Buffett discută și despre teoria piețelor eficiente, o porcărie sinistră luată drept literă de lege, mai ales în anii '70 conform căreia e inutil să analizezi companii deoarece toate informațiile sunt deja reflectate în preț, în mod corect. Doar că teoria e teorie și practica e practică și deși piețele sunt, în majoritatea timpului, eficiente, nu sunt în permanență eficiente, o diferență colosală, după cum ne spune Buffett.

 

 

    6.  Urmează scrisoarea din 1989:

 

 

If you buy a stock at a sufficiently low price, there will usually be some hiccup in the fortunes of the business that gives you a chance to unload at a decent profit, even though the long- term performance of the business may be terrible. I call this the "cigar butt" approach to investing. Unless you are a liquidator, that kind of approach to buying businesses is foolish. First, the original "bargain" price probably will not turn out to be such a steal after all. In a difficult business, no sooner is one problem solved than another surfaces - never is there just one cockroach in the kitchen. Second, any initial advantage you secure will be quickly eroded by the low return that the business earns. Time is the friend of the wonderful business, the enemy of the mediocre. I could give you other personal examples of "bargain- purchase" folly but I'm sure you get the picture: It's far better to buy a wonderful company at a fair price than a fair company at a wonderful price. Charlie understood this early; I was a slow learner. But now, when buying companies or common stocks, we look for first-class businesses accompanied by first- class managements.

I've said many times that when a management with a reputation for brilliance tackles a business with a reputation for bad economics, it is the reputation of the business that remains intact. I just wish I hadn't been so energetic in creating examples.

 

Oracolul din Omaha începe prin a ne explica de ce metoda lui inițială de investiții, acel "muc de țigară" din care mai tragi un ultim "fum", nu este deloc una înțeleaptă sau profitabilă pentru că mereu vor apărea probleme la acel gen de companii, probleme ce nu pot fi mereu prevăzute și ne mănâncă din randament. Astfel, timpul trece în avantajul unui business bun și în dezavantajul unuia mediocru, așa că mai bine cumperi o companie bună la un preț decent, decât o companie decentă la un preț bun. Iar indiferent cât de bun e managementul companiei, nu va reuși să întoarcă corabia, dacă sectorul de activitate sau business-ul este unul cu marje/randamente proaste (vezi și ce i s-a întâmplat lui Warren Buffett cu Berkshire la începuturi și cât de dur a fost industria textilă).

 

 

A further related lesson: Easy does it. After 25 years of buying and supervising a great variety of businesses, Charlie and I have not learned how to solve difficult business problems. What we have learned is to avoid them. To the extent we have been successful, it is because we concentrated on identifying one-foot hurdles that we could step over rather than because we acquired any ability to clear seven-footers. The finding may seem unfair, but in both business and investments it is usually far more profitable to simply stick with the easy and obvious than it is to resolve the difficult.

 

 

Suntem sfătuiți să evităm problemele greu de rezolvat (nu e ca și cum primim o medalie, până la urmă) și să rămânem la business-uri ușor de înțeles. Evident, mulți caută mereu avioane și tot felul de companii minune, ignorând companii mai ușor de înțeles precum McDonalds, Coca Cola, Pepsi, Altria și așa mai departe.

 

 

    7.  În scrisoarea din 1990 avem un sfat scurt și la obiect:

 

 

We will be buying businesses - or small parts of businesses, called stocks - year in, year out as long as I live (and longer, if Berkshire's directors attend the seances I have scheduled). Given these intentions, declining prices for businesses benefit us, and rising prices hurt us. The most common cause of low prices is pessimism - some times pervasive, some times specific to a company or industry. We want to do business in such an environment, not because we like pessimism but because we like the prices it produces. It's optimism that is the enemy of the rational buyer.

 

 

Din păcate, bursa este singurul loc unde lumea fuge mâncând pământul, atunci când avem parte de reduceri și se îmbulzesc toți să cumpere atunci când prețurile cresc la cer, fix invers decât ar trebui să se întâmple. Buffett subliniază faptul că un mediu plin de pesimism este propice sau mai de dorit decât unul plin de optimism unde toate acțiunile au evaluări nesustenabile (vezi ce se întâmplă în perioada asta cu Tesla, după alegerea lui Trump).

 

 

    8.  Nu vă recomand scrisoarea din 1992, dacă aveți încă falsa impresie că "value" și "growth" sunt două stiluri în opoziție. Avem o adevărată lecție de business din partea lui Buffett, una de care ar avea nevoie 99% din investitori și analiști (mai ales cei de pe Wall Street):