A sosit timpul pentru o nouă rundă de achiziții.
Intel a raportat foarte prost acum câteva zile și așa cum vă povesteam în articolul anterior, am vândut toată poziția și am avut mai mulți bani la dispoziție decât planificasem pentru această lună, așa că haideți să vă povestesc puțin despre Intel și cum am redistribuit banii pe care îi investisem în ei.
Eu am cumpărat, în mod constant, Intel, între 2020 și 2022:
Am privit cu mare entuziasm sosirea lui Pat Gelsinger la cârma companiei și am privit lucrurile din următorul unghi: guvernul SUA (cât și al câtorva țări din Europa) a decis, mai ales în urma pandemiei de Covid, să aloce câteva zeci de miliarde pentru a dezvolta capacități de producție de chip-uri și în US (Europa) și voiau să reducă dependența de Est.
Am fost de la bun început conștient de faptul că deciziile luate de Gelsinger vor avea nevoie de ani de zile pentru a da roade și am avut răbdare cu Intel.
Din păcate, privind retrospectiv, cred că m-am concentrat mult prea mult pe această importanță strategică a companiei și nu am văzut pădurea de copaci.
Da, Intel este o companie incredibil de importantă. Da, Intel nu va da faliment (sau mai bine zis, nu cred că vor fi "lăsați" să ajungă vreodată acolo, similar cu Boeing), DAR asta nu înseamnă că Intel va aduce bani investitorilor săi.
Lucrul ăsta poate nu l-am înțeles/internalizat suficient de bine.
Să nu uităm că mașinile au schimbat lumea, dar companiile auto (vreo 2.000 la număr acum câteva decenii din care au mai rămas vreo 2-3, în zilele noastre) au fost investiții groaznice.
Să nu uităm că avioanele au schimbat lumea, dar companiile aeriene au fost investiții groaznice.
Să nu uităm că internetul a schimbat lumea, dar în anii 2000 s-au pierdut o grămadă de bani. Și tot așa.
Acum consider că Intel are șanse mari să intre în categoria asta: o companie de importanță strategică ce nu va da faliment, dar nici nu va aduce cine știe ce bani investitorilor. Posibil să mă înșel, dar așa văd lucrurile acum.
Este a treia oară, în ultimii 2 ani, când așteptările au fost resetate complet. Este a doua oară când dividendul este tăiat. Au loc concedieri masive. Se reduc investițiile. Au dat-o în bară rău de tot cu generația 13 și 14 și scandalul este în desfășurare.
Execuția lor are și momente bune, dar are și multe momente slabe.
Intel își va reveni, într-o oarecare măsură, dar această revenire va dura mult mai mult decât mă așteptam, iar eu nu mai am răbdare cu acest management și această companie. Îmi pare rău că au ajuns în situația asta și le doresc tot binele din lume, dar eu am decis să vând tot cu o pierdere de aproximativ 2.000$:
Dar dacă ne gândim și la costul de oportunitate, cei 4.000$ pe care i-am investit în Intel ar fi putut să se transforme în 5-6.000$, dacă îi investeam, de exemplu, într-un ETF ce urmărește S&P500. Așadar, pierderea mea este mai mare de 2.000$, dacă ne gândim ȘI la costul de oportunitate.
Nu vând cu sufletul împăcat 100%, dar asta consider că este decizia corectă pentru mine, în acest moment.
Nu vă luați după mine. Vă spun cum gândesc și ce fac eu, dar luați părțile bune sau care se potrivesc situației voastre, analizați și luați propriile decizii.
Haideți să trecem și la companiile achiziționate în urma celor aproape 2.100$ pe care i-am deblocat după vânzarea celor de la Intel:
1) Prima companie pe care am cumpărat-o este Archer-Daniels-Midland Co (ADM), o companie ce și-a mărit dividendul pentru 49 de ani consecutivi, are un randament de 3.4% și un DGR3 de 7.7%.
Cifrele istorice arată în felul următor:
Avem o companie ciclică ce are ani în care FCF/share nu poate susține dividendul.
Dividend Yield Channels arată în felul următor (căderea de la final se datorează faptului că nu au declarat un dividend pentru Q3 2024):
ADM a trecut printr-un scandal de curând, iar piața a reacționat exagerat, dar acum începe să își revină ușor. Foarte probabil să mai profit de zona asta de preț în care se află ADM, în perioada imediat următoare.
2) A doua companie achiziționată este Alexandria Real Estate Equities, Inc. (ARE), un REIT ce și-a mărit dividendul pentru 13 ani consecutivi, are un randament de 4.5% și un DGR3 de 5.4%.
Cifrele istorice arată în felul următor:
AFFO/share și Dividends/share evoluează aproape în oglindă, iar dividendul va fi susținut fără probleme, în viitorul apropiat (nu uitați că la REIT-uri nu ne interesează EPS, ci AFFO/share)
Dividend Yield Channels arată în felul următor:
Fereastra în care puteam lua REIT-uri solide la prețuri bune și foarte bune se închide rapid. Totuși, mai avem ici, colo, câteva prețuri bune, iar ARE se încadrează în această categorie, după părerea mea.
3) Cea de-a treia companie pe care am cumpărat-o este o poziție nouă în portofoliu: Diageo PLC (DEO), o companie ce și-a mărit dividendul pentru 26 de ani consecutivi, are un randament de 3.4% și un DGR3 de 4.6% (la DEO, o acțiune de pe NYSE, practic ADR-ul, este echivalentă cu 4 de pe London Stock Exchange)
Cifrele istorice arată în felul următor:
