De foarte mult timp voiam să scriu acest articol, dar cumva mereu apărea ceva mai important și am tot amânat momentul.
Dar iată că a sosit timpul să abordez și acest subiect și sunt convins că voi avea parte de multe comentarii de la cei "care știu ei mai bine".
O să urmeze un articol foarte lung, așa că pregătiți-vă o ceașcă de cafea sau de ceai.
Încă de când am început să mă informez mai serios despre investiții, acum aproape 3 ani de zile, am înțeles destul de repede că este extraordinar de greu să prezici ceva pe bursă, mai ales pe termen scurt-mediu.
Astfel, devine aproape imposibil să prinzi momentele alea la care visăm cu toții, de minim, când putem să intrăm în piață.
Cred că m-am plictisit de câte citate și îndrumări am auzit care menționau același lucru: "Time in the market is better than timing the market" sau, cu alte cuvinte, degeaba crezi că ești vreun oracol, tot mai bine este să investești constant decât în aceste momente de minim.
Este efectiv plin internetul de articole de genul acesta, iar unul dintre cele mai simpatice povestea că nici măcar Dumnezeu dacă ar investi nu ar face o treabă prea grozavă în comparație cu un om obișnuit care investește constant și regulat (făcând aluzie la faptul că și dacă ai prinde cele mai ieftine momente de investiție, tot nu ai performa prea bine în comparație cu un stil constant de investiție).
Dar cum oamenii adoră să se păcălească/amăgească singuri, mai nimeni nu pare să înțeleagă acest aspect.
Mi-am adus aminte recent de acest subiect, în timp ce citeam pe unul din grupurile de Facebook pe care mă aflu un articol despre 3 investitori: unul care a prins cele mai bune momente, celălalt cele mai proaste și cel care investește regulat.
Puteți să găsiți articolul AICI.
Autorul plecase de la o premisă simplă: ne uităm pe ultimii 41 de ani, 1979-2020 (timp în care am avut 5 crize), și vedem cine ar fi performat mai bine dintre cei 3 investitori dacă ar fi investit 200$/lună într-un ETF ce urmărea S&P 500.
Rezultatele (absolut deloc surprinzătoare) au fost acestea:
Sumă investită: 99.000$
Investitorul cu cele mai proaste momente (cel care a cumpărat mereu fix înainte de prăbușirea bursei): 773.358$
Investitorul cu cele mai bune momente (cel care a cumpărat mereu fix în momentele de minim ale bursei): 1.123.573$ (+45%)
Investitorul care nu și-a bătut capul cu asta și doar a investit constant și regulat: 1.620.708$ (+109%)
Evident că nu este un calcul 100% perfect, dar autorul voia să ilustreze faptul că ieși mult mai bine, pe termen lung, dacă doar investești și nu aștepți nu știu ce avioane și momente de minim pe bursă.
Dar au apărut, evident, tot felul de Warren Buffett în comentarii care i-au spus ba că nu e corect calculat, ba că a luat un interval care îi convenea lui și ar fi trebuit să ia nu știu ce alt interval, ba că dacă lua un interval fix înainte de criză, rezultatele ar fi fost diferite (tot investitorul obișnuit câștiga, dar cu o diferență mult mai mică) și tot așa. Faza tipică de negare a evidenței 
Mai erau și niște investitori de carton care susțineau că dacă investeai, vindeai înainte de criză și apoi cumpărai când toate erau jos, ieșeai mult mai câștigat... Evident, chestii cu 0 aplicabilitate în lumea reală.
Nu trebuie să mă credeți pe mine, aveți AICI un articol cu cineva care a făcut asta la criza aceasta.
Din comentariu în comentariu, am dat însă peste un alt articol pe care îl găsiți pe acest blog: The Best Interest.
Autorul ia în calcul mult mai multe scenarii, unele pe care le văzusem/auzisem și eu (acela cu investiția adițională atunci când piața cade cu 5-10-20+%).
Deși este mai lung și mai tehnic, trece efectiv prin multe scenarii realiste și vreau să îl comentez puțin.
Autorul a luat datele pentru S&P500 din 1928 până în prezent și a presupus reinvestirea eventualelor dividende.
1) Primul este Investitorul normal, cel care nu își bate capul cu evoluția pieței, ci investește constant, lună de lună, care s-ar fi descurcat în felul următor:
sursă: The Best Interest
Acest grafic trebuie privit în felul următor: anii de pe grafic reprezintă anii de la finalul unei perioade de 30 de ani. Așadar, dacă ne uităm la 2008, unde avem o valoare de aproximativ 550.000 - 600.000$, înseamnă că atât ar fi fost valoarea portofoliului nostru dacă începeam să investim cu 30 de ani mai devreme, adică în 1978, câte 433$/lună (sau 100$/săptămână). Suma totală investită este de aprox. 156.600$.
Alt lucru interesant în acest grafic este deceniul trecut care nu pare să fie atât de grozav, deși am avut una din cele mai lungi perioade de piață bull.
Astfel, cineva care a investit în intervalul 1980-2010 a performat cam la fel ca cineva care a investit în intervalul 1990-2020.
Rețineți această performanță pentru că o vom folosi drept reper.
2) Al doilea este Investitorul care investește toți banii odată (Lump Sum):
sursă: The Best Interest
Nu există practic termen de comparație, dar nu prea are aplicabilitate în lumea reală (câți dintre noi avem 150.000$ cash?).
Însă putem trage o concluzie interesantă din acest grafic: dacă investești pe termen lung (așa cum ar trebui să o facă toată lumea), cel mai bine este să investești atunci când ai bani la dispoziție, nu să aștepți nu știu ce cădere.
Astfel, dacă te pomenești că ți-a lăsat cineva o moștenire sau primești un bonus consistent și te întrebi când și cum ar trebui să investești, răspunsul este cât se poate de simplu: cât mai repede, tot odată.
Practic, cu cât investești mai repede, cu atât permiți banilor să lucreze pentru tine mai mult timp și să îți aducă beneficii maxime.
Singurul moment când această strategie ar fi dat greș glorios a fost în perioada 1929-1959. Dar și dacă ai fi investit toată suma odată înainte de acea criză, tot ai fi avut o performanță similară cu cineva care a investit constant.
Practic, în cel mai rău caz posibil pentru această strategie, atunci când piața a scăzut cu aproximativ 70-80%, tot ai fi ieșit ok după 30 de ani.
3) Următorul investitor este cel care economisește și investește o sumă mai mare o dată pe an (Yearly Lump Sum):
sursă: The Best Interest
Din acest grafic putem trage o concluzie foarte interesantă: dacă investești constant, nu prea are importanță dacă o faci o dată pe săptămână, o dată pe lună, o dată pe trimestru sau o dată pe an.
Rezultatele vor fi similare în proporție de 99%, ceea ce este, după părerea mea, o veste excelentă pentru cei ce vor să minimizeze comisioanele. Nu are niciun rost să cumperi lunar și să plătești comisioane aiurea când ai putea să cumperi o dată la 3 luni sau la 6 luni sau chiar la 12 luni.
Mai mult, s-ar părea că cei care investesc mai rar ar avea un mic avantaj față de cei care investesc mai des. Acest lucru se vede în graficul următor:
sursă: The Best Interest
Acest grafic se interpretează în felul următor: dacă Ratio are valoarea peste 1, atunci e mai bine să investești mai des (săptămânal/lunar). Dacă este sub 1, e mai bine să investești mai rar (la 6 luni sau un an de zile).
După cum putem observa, acest Ratio stă foarte mult sub valoarea de 1, deci se pare că cel care investește mai rar iese puțin mai bine față de cel care investește mai des (la aceeași sumă investită).
4) Lucrurile încep să devină interesante. Următorul investitor este cel care așteaptă ca piața să scadă cu 10% de la ultimul maxim înainte să investească. Între timp, acesta își ține banii în obligațiuni pe termen scurt sau depozite bancare (randament de 3-4-5%, nimic wow).
Iată cum arată graficul:
sursă: The Best Interest
Aceeași explicație ca mai sus: dacă Ratio este peste 1, stilul de a investi normal este mai profitabil. Dacă este sub 1, stilul de a aștepta ca piața să scadă este mai profitabil.
Așa cum se poate observa, cel care investește normal îl spulberă efectiv pe cel care așteaptă căderile de 10% înainte de a investi. Se adeverește iarăși zicala: "Time in the market beats timing the market" (poate de aia apare obsesiv în toate cărțile de specialitate ce merită parcurse? or știi autorii ceva )
Și să ne înțelegem: cel care așteaptă căderile petrece mult mai mult timp informându-se decât cel care doar investește și își vede de treabă. Mi se pare groaznic să stai să pierzi timp cu market timing-ul și să ieși mult mai prost decât cineva care doar investește constant, fără să bage în seamă toate știrile alarmiste și prostiile debitate de tot felul de analiști de carton.
5) Mergem un pas mai departe: haideți să vedem cum se comportă stilul normal vs cel care investește când piața cade cu 20%, 30% sau chiar 40% (visul umed al românilor și al oamenilor, nu?). Aceleași date ca mai sus: cel care așteaptă căderea, economisește banii în obligațiuni pe termen scurt (sau alte instrumente ce aduc 3-4-5% randament), iar când piața cade cu 20%, 30% sau 40% de la maximul precedent, investește.
Graficul arată așa:
sursă: The Best Interest
Ce observăm aici? (reținem că valorile peste 1 arată că stilul normal este mai bun, iar valorile sub 1 arată că celelalte stiluri sunt mai bune)
Păi faptul că investitorul normal îi spulberă pe toți 3, fără drept de apel, iar cel care a performat cel mai rău este cel care așteaptă scăderile de 40%. Absolut niciunul nu a performat mai bine ca investitorul normal.
Avem performanțe de 2, 3, 6, 7 sau chiar 8 ori mai bune!
Mai este nevoie de altceva pentru a demonstra cât de stupid este să așteptăm crizele și cât de mulți bani pierdem?
6) Haideți să ne uităm și la scăderile mai mici: cele de 2%, 5% sau chiar orice scădere a pieței.
Graficul arată așa:
sursă: The Best Interest
Cel mai aproape de investitorul normal este cel care așteaptă orice fel de scădere a pieței de la maximul anterior. Observăm că nu este mai bine să facem asta, dar performanțele sunt apropiate.
Ceilalți au performat o idee mai rău, dar nimic prea drastic.
Totuși, se poate observă că aceste strategii de market timing și să așteptăm tot felul de corecții și crize nu dau rezultate bune mai deloc față de un stil obșinuit de a investi constant, indiferent de ce se întâmplă.
7) Lucrurile devin și mai interesante pentru că următoarele stiluri de investiții sunt unele de care eram direct interesat și anume: un investitor care împarte suma disponibilă în 2 și investește jumătate din ea, iar cealaltă jumătate o economisește. Celălalt investitor economisește tot și așteaptă o cădere de 10%, dar nu așteaptă decât 3 luni, apoi investește 20% din sumă dacă o scădere nu a avut loc în acest interval.
Graficul arată astfel: